THE RELATIVE FREQUENCY OF INNER-LIFE VERBS AS SIGNIFIER OF CHANGE IN 19TH AND 20TH CENTURY FICTION? DISTANT READING OF A CORPUS OF HUNGARIAN NOVELS
(Abstract)

This study reexamines a key hypothesis of computational literary studies (CLS): that long-term historical shifts in narrative style – particularly the so-called “inward turn” associated with modernist fiction – can be detected through the relative frequency of verbs related to mental and emotional states (“inner-life verbs”). Building on the methodology proposed by Radak et al. within the Distant Reading for European Literary History project, this research significantly expands both the corpus and the linguistic precision of the analysis. While the original study was based on 100 Hungarian novels from the ELTeC corpus, we extend the analysis to over 1,200 Hungarian novels spanning the 19th to the 21st century, annotated with enhanced natural language processing tools and corrected for systematic tagging errors – particularly those affecting past tense verb forms in historical prose. Our findings suggest that the overall frequency of inner-life verbs remains strikingly stable over the two centuries studied, undermining claims that this metric can effectively signal major literary-historical transitions. However, by examining semantic subgroups of inner-life verbs, we identify statistically significant trends that align with established periodizations in Hungarian literary history. Specifically, verbs of perception and affect peak around 1900, while volition-related verbs rise sharply between the 1920s and 1930s before declining from the 1960s onward – mirroring the “second modernism” and the later prose turn of the 1970s. At the same time, the growing prevalence of cognition-related verbs suggests a long-term, less period-specific trend. Although our findings confirm that inner-life verb frequency alone is insufficient to redefine literary periodization, they do reveal intriguing patterns at the level of individual works and authors, calling for further investigation. The study thus demonstrates both the limitations and the untapped potential of CLS methodologies. While statistical verb analysis may not yet replace traditional literary-historical reasoning, it can productively complement and challenge it. For CLS to fulfil its promise of offering new historical insights, more sophisticated semantic models – such as diachronic vector space embeddings – must be integrated into future research.

Keywords: computational literary studies, distant reading, Hungarian novel corpus, inward-turn, periodization.

FRECVENȚA RELATIVĂ A VERBELOR CARE EXPRIMĂ INTERIORITATEA CA INDICATOR AL TRANSFORMĂRILOR ÎN PROZA SECOLELOR AL XIX-LEA ȘI AL XX-LEA? UN DEMERS DE DISTANT READING AL UNUI CORPUS DE ROMANE MAGHIARE
(Rezumat)

Acest studiu revizitează o ipoteză centrală a studiilor literare computaționale (SLC): faptul că transformările stilului narativ de-a lungul unor etape istorice ample – în special așa-numita “întoarcere spre interior” asociată cu ficțiunea modernistă – pot fi detectate prin frecvența relativă a verbelor care exprimă stări mentale și emoționale (“verbe ale interiorității”). Bazându-se pe metodologia propusă de Radak et al. în cadrul proiectului Distant Reading for European Literary History, această cercetare extinde semnificativ atât corpusul, cât și precizia lingvistică a analizei. În timp ce studiul amintit se baza pe 100 de romane maghiare cuprinse în corpusul ELTeC, noi extindem analiza la peste 1.200 de romane maghiare din secolele al XIX-lea și al XXI-lea, adnotate cu instrumente avansate de procesare a limbajului natural și corectate în ceea ce privește erorile sistematice de etichetare – în special cele care vizează formele de trecut ale verbelor utilizate în proza istorică. Rezultatele noastre sugerează că frecvența globală a verbelor ce exprimă interioritatea rămâne remarcabil de stabilă de-a lungul celor două secole analizate, punând sub semnul întrebării afirmațiile conform cărora acest indicator ar putea semnala eficient marile metamorfoze istorico-literare. Totuși, prin examinarea subgrupurilor semantice ale acestor verbe, pot fi delimitate tendințe semnificative statistic, care se corelează cu periodizările consacrate ale istoriei literare maghiare. Mai precis, verbele care exprimă percepția și afectivitatea sunt utilizate mai ales în jurul anului 1900, în timp ce verbele care exprimă voința cunoscu o frecvență mai însemnată între anii 1920 și 1930, pentru ca apoi să scadă după anii 1960 – fenomen ce reflectă așa-numitul “al doilea modernism” al literaturii din Ungaria și transformarea totală a prozei din anii 1970. În același timp, creșterea constantă a frecvenței verbelor care exprimă procese cognitive indică o tendință pe termen lung, mai puțin dependentă de perioade specifice. Deși rezultatele noastre confirmă faptul că simpla constatare a frecvenței verbelor interiorității nu este suficientă pentru a redefini periodizarea literară, ele relevă totuși o serie de tipare inedite care caracterizează opere și autori particulari, legitimând astfel utilitatea unor investigații suplimentare. Studiul demonstrează astfel atât limitele, cât și potențialul neexplorat al metodologiilor SLC. Chiar dacă analiza statistică a formelor verbale nu poate încă înlocui abordările istorico-literare tradiționale, ea le poate completa și revizui. Pentru ca SLC să-și împlinească promisiunea de a oferi perspective istorico-literare noi, viitoarele cercetări trebuie să integreze modele interpretative mai sofisticate – cum ar fi reprezentările vectoriale diacronice ale construcției semnificațiilor literare.

Cuvinte-cheie: studii literare computaționale, distant reading, corpus de romane maghiare, întoarcerea spre interioritate, periodizare literară.